Existe momente in viata in care nu vrei sa stai fata in fata cu tine. E prea dureros sa vezi cum "sangereaza" sufletul tau si atunci gasesti o modalitate prin care tu sa iti recuperezi bucatele de suflet poate te izolezi, poate te arunci in munca si incet incet iti revii.
Anul acesta l-am inceput cu stangul. A fost insa o experienta de care am avut nevoie, nimeni nu ne dezamageste sau ne raneste, noi singuri facem acele alegeri. A fost insa o intalnire atat de dureroasa a mea cu mine incat mi-a trebuit o vreme sa imi revin. In acel timp am plans, mi-am plans de mila, m-am izolat pana mi-am dat seama ca toate resursele mele le gasesc in munca mea. Iubesc ceea ce fac, ma daruiesc TOTAL atunci cand sunt alaturi de oameni si curge totul prin mine natural si firesc. Asadar focusul meu a fost sa fiu tot mai buna in ceea ce fac, sa fac evenimente tot mai frumoase, sa "expun" oamenii la exemple de reusita si fericire. Eu nu ajut pe nimeni, eu doar sunt alaturi si fiecare se ajuta singur, asa cum am facut si eu. Am avut rezultate incredibile cu clientii, am reusit cam tot ce mi-am propus profesional insa... stiu ca am fugit de mine. Da, anul acesta a fost unul greu, unul in care eu am invatat sa imi gestionez emotiile sau sa ma eliberez de trecut (subiecte pe care le-am abordat in seminariile tinute de mine), am reusit, impreuna cu colegele mele Nico si Yoli, sa ducem Asociatia Schimbare Pozitiva acolo unde merita sa fie, insa in tot acest timp sufletul meu nu a fost intreg, sufletul meu a fost trist. M-am pierdut la inceputul anului si apoi nu am reusit sa ma mai regasesc. A fost un an de purificare, de tranzitie, de intrebari dar si de minuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu